De ce renuntam asa de usor la persoana iubita? De ce realizam prea tarziu ca iubim atat de mult persoana de langa noi? De ce o lasam sa plece? De ce la cel ai mic impediment batem in retragere fara sa ne gandim..........ca mai tarziu o sa varsam lacrimi amare? Ca am fost atat de lasi? Renuntam mult prea usor la lupta.
Acea persoana te iubeste, dar cand vede ca tu esti atat de orb, las, indecis....pleaca cu inima amara......Cu toate astea se gandeste “ va merita oare vreodata sa ma intorc? Sa-i fiu alaturi la bine si la rau? Va fi in stare sa ma iubeasca la fel de mult? Sa vada dincolo de propria persoana?”
Acea persoana te iubeste, dar cand vede ca tu esti atat de orb, las, indecis....pleaca cu inima amara......Cu toate astea se gandeste “ va merita oare vreodata sa ma intorc? Sa-i fiu alaturi la bine si la rau? Va fi in stare sa ma iubeasca la fel de mult? Sa vada dincolo de propria persoana?”
De ce :) pentru ca atunci cand iubesti nu ai sa crezi vreodata ca ai sa iti pierzi partenerul dar totusi se pare a fi ceva firesc iar lupta aia nu se duce deoarece orgoliile sunt prea mari si exista gandul acela "daca fac un pas o fi bine ? dar daca il fac si sunt refuzat? dar daca eu fac primul pas pentru a lupta sa o recuceresc oare ea ce va crede?" iar fetele deobicei nu lupta pentru recastigarea partenerului niciodata ele doar refuza si renunta la tot ca acolo undeva ascuns dupa o perdea sta un ala la panda gata sa o consoleze iar ea stie asta! asa ca eu am jurat sa nu ma mai duc dupa nici o fata fie ca totul cum doreste ea si la fel ca mine mai sunt si alti o mie ! e trist dar adevarat de 2 ori am iubit cu adevarat si de 2 ori in acelasi fel am fost lasat... poveste lunga !
RăspundețiȘtergere