“ Venea incet pe alee…se gandea la cel caruia nu a avut curaj sa-i spuna... simplu... “te plac”. Poate k si el o placea.....ar fi fost ceva frumos. Acum el e departe si nu stie daca o sa-l mai revada sau poate da. Ajunsa in camera ei se gandi sa-i scrie o scrisoare in care sa-i spuna totul....nu mai avea nimic de pierdut....dar i se facu brusc teama: daca el, dupa ce o sa citeasca, o s-o respinga? Se opri.....Vocile prietenilor ei incepura sa-i rasune in minte....” Daca nu ii spui, nu ai sa sti niciodata ce simte pt tine....poate si el te place..si, ca si tine, ii e teama sa-ti spuna. Ce ai de pierdut? Iti spunem noi: NIMIC.Curaj , curaj, curaj....” Incepu sa scrie..cand termina, o reciti, o puse in plic, apoi in cutia postala.. Trecu un timp..........nici un raspuns. Putin trista se gandi ca in viitor n-o sa mai lase fericirea sa treaca pe langa ea: isi promise: “o sa-mi traiesc viata din plin”. In timp ce se gandea si isi facea siesi promisiuni.....auzi cum cineva bate la usa ei. Des
a trecut o saptamana de cand nu ma-i mai vazut ;)) dar inca mai ai in minte imaginea mea de vis :P... si parfumul pe care il adulmecai cand treceai pe langa mine!
RăspundețiȘtergere